Statiunea Herculane imi e foarte draga, atat de draga incat ii iert pe nesimtitii de conducatori ai sai care o lasa sa putrezeasca in lumina soarelui fara sa miste un degetel pentru reabilitarea ei. Am fost de multe ori acolo, ba cu autocarul, ba cu masina, ba cu trenul, am stat fie la hotel, fie cu cortul, fie sub tenta, insotita ori de colegii de clasa a IV-a, ori de cei de-a X-a, ori de cei de servici, ori de familie, ori de verisori, ori de iubitul meu. Ati numarat de cate ori am fost ? Va zic eu : o data intr-a IV-a, apoi intr-a VI-a cu familia, apoi intr-a IX-a cu verisorii mei, intr-a X-a tot cu ei, si inca o data cu colegii de clasa, anul trecut cu colegii de lucru si anul asta cu Iubi si familia lui aflata acolo la tratament.
